Buba spartă…

Trebuie să recunosc, oricât aș fi dorit, că nu am mai îndrăznit să semnalez și eu tragismul apusului unui Rege, căruia i-am dat infinit mai puțin noi, românii, decât ne-a dăruit El, prin abnegația dovedită pentru Neamul românesc…

Și-au învins sufletele și au reușit doi colegi de breaslă, jurnaliști de marcă, Roxana Iordache și Marius Ghilezan!

În primul rând, le mulțumesc!

Au spart „buba”…

Pentru că au dezvăluit lumii mecanismul perfid prin care un REGE, vai, a fost transformat într-o simplă marionetă, la cheremul imposturii de sorginte cât se poate de obscură!

Până acum, am resimțit mila…

Demersul prietenilor mei mi-a reaprins însă revolta și nu voi prididi nici eu să condamn ceea ce găsesc a fi cel mai abject act căruia i-a căzut victimă MONARHUL nostru, peste odioșenia comisă cândva de un Gheorghiu-Dej și un Petru Groza!

Se folosesc de EL niște nemernici și așa ceva nu se poate trece cu vederea!

S-a spart acum o „bubă”…

Depinde numai de noi, monarhiștii, să o cicratizăm!

Mănunchiul de vise

După miraculosul Decembrie 1989, vinovățiile și răutățile românești s-au regrupat urgent și, fulgerător, au reocupat pozițiile superioare ale societății…

Inocența, Morala și Credința curată, neostentativă, au rămas în stradă și, astfel, s-a mai vorbit o vreme despre „Piața Universității” din București sau „Zona Liberă de Neocomunism” de prin orașele țării…

Unii, cei din cabinetele capitonate, dar susținuți de milioane de români(!), aveau o singură năzuință, după cum s-a dovedit destul de repede: să transforme România într-o simplă Sursă, din care să se înfrupte după pofta inimii.

Ceilalți, câteva zeci, poate sute de mii, cu drapele găurite și pancarte jerpelite la o mulțime de mitinguri, aveau tot atâtea vise, câți reușeau să se întrunească, uneori mulți, alteori puțini, pe la câte o intersecție de bulevarde…

Își striga, își scanda fiecare visul său și iată cum, la un moment dat, s-a închegat totuși un mănunchi de vise !

A fost denumit, exact acum 25 de ani, ALIANȚA CIVICĂ…

Și, culmea, după șase ani de existență, câteva dintre sutele de mii de vise au devenit chiar realitate !

Cu o durată efemeră…

Până când un Președinte, provenit chiar dintre vise, a rebotezat ALIANȚA și i-a spus „Clubul frustraților„…

Aducerile aminte se îngemănează cu multe amărăciuni, dar resimt bucuria că am purtat două ecusoane:

„GOLAN”  și  „FRUSTRAT”

Și nu ar fi fost posibil fără ALIANȚA CIVICĂ !

Le mulțumesc tuturor aliaților și pentru că, la un moment dat, am reușit, dintr-un mănunchi de vise, să visăm toți la fel !

Când ne-am trezit, n-am mai visat niciunul…

Și a mai trecut o Revoluție…

Întotdeauna, mulțimile se învolburează din te miri ce. În 1989, atitudinea unui oarecare pastor și a câtorva enoriași față de rigiditatea unui regim tâmpit… În 1996, după stupida interdicție dată MS Regelui Mihai, cu un an înainte, de a participa la funeraliile Seniorului Corneliu Coposu… În 2004, după ce unul dintre candidații la Președinție a încântat poporul cu „blestemul” de a avea de ales, din nou, doar între doi comuniști… În 2014, piedicile puse Diasporei, principalul și cel mai important finanțator al Economiei românești, de a participa electoral la scrutinul pentru Prezidențiale…

Toate aceste momente au fost declarate Revoluții… În fel și chip.

Acum, nenorocirea dintr-un club, soldată cu moartea și teribila suferință a mai multor tineri inocenți, a declanșat iarăși „fierbințeala” populară, asemănată și aceasta cu o… Revoluție. Mulțimi adunate prin piețe; chiar și demisia unui guvern; revendicări de diversitatea unui iarmaroc; dezbateri televizate interminabile; îmbăierea Președintelui în „mulțime” (90% sepepiști, 10% rătăciți printre cordoanele „strategice”); huiduieli și lozinzi mai răsunătoare decât „Hăulita de la Gorj”…

Înca o dată, Revoluție !…

În doar câteva zile, s-a fâsâit… Prin piețe au mai rămas doar înfuriații deja tradiționali (Doamne, cât de ridicoli mai pot fi !), revendicările la un moment dat urlate au fost instantaneu uitate, „crâncena” obidă, odată strigată, a dispărut ca o răceală, lucrurile se reașează cum „s-a stabilit”…

Adică, așa cum vor fi dorit… „băieții” !

Cei cu „ochi albaștri”…

Roata deja inventată…

În virtutea profesiunii mele, am avut ocazia să cunosc numeroși compatrioți animați de tot felul de idei, care mai de care mai originale, mai fistichii și chiar generatoare de inițiative dintre cele mai curajoase, dar și îndeajuns de riscante. Mulți au capotat și acum înjură de mama focului „sistemul”…

Acesta, „sistemul”, deși cosmetizat, ca să ia ochii Comisiei europene, a fost însăilat după mult prea multe și vechi tipare, pentru că oamenii, cu intenții dintre cele mai diverse, au rămas încă ancorați în mentalitatea dirijistă, a soluțiilor indicate, chiar impuse „de sus în jos”, în locul inițiativelor calificate, pornite „de jos în sus”.

O speranță se întrezărea la apariția în spațiul mioritic a firmelor multinaționale, pe care le credeam deja pliate pe „calapoade” împământenite în lumea normală, dar dezamăgirea a venit destul de repede. „Target”-ate pe profit consistent și imediat, coordonate autohton tot de oameni ai locului, multinaționalele s-au adaptat ele „sistemului”, în loc să fi implementat mult speratul și necesarul know-how.

Cu numeroase justificări, parcă se tot încearcă inventarea roții (ehei, mulți și-ar dori una pătrată, probabil!), când, de fapt, ea este deja inventată demult de alții! Și la aceia se învârte perfect! Ca unsă…

Primesc de la dl Mircea Barna, promotorul inițiativei ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ, următoarele:

„Pentru a putea înlocui pașnic actualul mod de organizare și funcționare a economiei românești cu unul nou, modern, bazat pe antreprenori/intraprenori și eficientizarea tuturor organizațiilor este nevoie de:

A. Încredere în sine, hotărâre, efort;

B. Know-how teoretico-practic, probat deja în societăți prospere.”

Domnia sa îmi mai atrage atenția asupra programelor QET și Nickelias, puse deja cu succes în practică. Contactul cu dl Barna (are cont și pe Facebook, sub numele domniei sale) îmi pare cât se poate de binevenit, având în vedere experiența dobândită deja la… inventarea roții!

Și pentru că orice asemenea demers trebuie să se afle și în atenția autorităților, iată ce ne anunță specialistul american Peter Drucker:

Japonia investește 8% din PIB în capacități industriale. Dublul acestui cuantum este investit în formele de învățământ profesional, în cadrul întreprinderilor. SUA investesc și mai mult, 20% dintr-un PIB considerabil mai mare, pentru permanenta perfecționare profesională, deoarece A CUNOAȘTE este cea mai valoroasă resursă și bogăție a unei societăți !

Roata, așadar, este deja inventată! Noi mai trebuie doar să învățăm s-o învârtim…

Antidotul inerției

După neașteptatul „schwung” din 1989, societatea românească și-a continuat trecerea prin istorie în virtutea inerției, păstrând multe dintre metehnele împotriva cărora doar o minoritate se răzvrătise, ceilalți acceptând, de uimire, dar și din oportunism, lozincile noilor vremi…

Oameni vechi și-au păstrat pozițiile și și-au preschimbat doar legitimațiile; proceduri anacronice, dar deja împământenite, au continuat să fie aplicate (multe chiar și până astăzi!), indiferent de normele înnoitoare; instrucția s-a continuat după vechile tipare (degeaba și manualele alternative!); fuga de răspundere a fiecăruia a rămas să fie arătată tot cu degetul arătător în sus („Ce să-i faci?! Șefii!”); mulți confundă încă dusul la „servici” cu munca în sine; indiferența față de bunul comun a continuat imperturbabil („furi de la Stat, furi de la nimeni!”); un sfert de veac parcă ar fi fost doar o secundă și multe dintre cele ce ar fi trebuit înlăturate au rămas neclintite…

Inerția nu salvează România!

Și astfel, pe lângă pierderea de vreme, s-a ajuns, vai, și la pierderea unei întregi generații, după cum foarte corect sesizează sociologul clujean Vasile Dîncu, în lucrarea sa GENERAȚIA PIERDUTĂ. Domnia sa împarte românii în trei generații (X – peste 35 de ani; Y – 18-35 de ani; Z – 5-18 ani), considerând-o, pe bună dreptate, pe cea dintâi deja pierdută pentru realizarea imperios necesarului imbold evolutiv. Este generația care, pentru a supraviețui, s-a adaptat și și-a însușit deja Anormalitatea românească, un mod de viață defectuos, imposibil însă de a mai fi modificat, în cadrul respectivei generații.

Șansele ieșirii din această blestemată inerție se întrevăd, așadar, în cadrul generației Y și, mai ales, în cea Z. Acestea sunt generațiile încă neatinse de zgura trecutului, iar în cea din urmă se regăsesc perspectivele României de peste 10-15-20-25 de ani.

Pentru această categorie am regăsit o excepțională preocupare în cadrul inițiativei ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ (iprm.ro), al cărei program–pilot funcționează deja cu succes la Cluj–Napoca. Animată de inimosul domn Mircea Barna (vă recomand să-i faceți o „vizită” pe Facebook!), programul se adresează concentrat generației Z, dar îi include și pe cei din generația X. Foarte oportună, inițiativa ar trebui preluată plenar și ar exista mari șanse de a se ieși în câțiva ani din păguboasa inerție românească!

Generația X ar fi, de asemenea, oportun dacă și-ar identifica deficiențele și și-ar însuși, înlesnind următoarelor generații calea spre Normalitate, câteva repere din studiile pe care le-am identificat de curând și pe care mă grăbesc să vi le semnalez:

Începutul ar trebui făcut prin consultarea lucrării lui Aliz Kosza (alizkosza.ro), prin care sunt aduse argumentele pentru care prima urgență a societății ar fi pregătirea antreprenorilor de a deveni autentici antreprenori. Am mai spus-o și eu: singur portofelul sau contul opulent garnisit nu susține calitatea de Antreprenor! A fi antreprenor este o meserie care, la fel ca oricare alta, trebuie și ea învățată!

Formula succesului este simplă: HOTĂRÂRE + MOBILIZARE + TIMP, iar americanul Larry Farrel ne subliniază cu claritate că „ANTREPRENORIATUL este cel mai grozav model economic inventat vreodată!”.

Germanul Ștefan Merath este și mai clar în ceea ce s-ar impune pentru prosperitatea unei societăți: a) Mărirea numărului de antreprenori și intraprenori (salariații cointeresați); b) Eficientizarea tuturor organizațiilor prezente în societate; c) Legi care să susțină primele două deziderate.

Și pentru că a venit vorba de Germania, să amintim că, pentru ieșirea din recenta criză economică, nu au fost suplimentate bugetele de ajutor social, ci a fost aplicat programul ICH AG, adică șomerul care a dorit să deschidă o firmă a fost sprijinit atât teoretic (vezi reperele de mai sus!), cât și financiar!

În concluzie, antidotul inerției este compus din următoarele „ingrediente”: CALITATE; ETICĂ; TRANSPARENȚĂ; EFICIENȚĂ; ANTREPRENORIAT; INTRAPRENORIAT; COMPETITIVITATE.

Succes, România! Poți!

Din „jurul cozii”…

În primele săptămâni după 1989, când românii mei își doreau cu ardoare TOT, dar nici unul nu se întreba cât costă TOTUL, încercam să-i lămuresc în termenii pe care și-i însușiseră până atunci că nu există nicăieri în lume Libertatea deplină, diferența constă doar în calificarea „exploatatorilor„! Adică, nu oricine ar avea teșchereaua plină cu bani (nici nu mai întrebăm cum au fost obținuți!) se va putea numi automat capitalist!

Doream astfel să insuflu compatrioților mei realismul lumii normale, dar am făcut încă de atunci constatarea că demersul meu venea totuși prea devreme. Iureșul revendicărilor revoluționare, haotice unele, dar și foarte perverse altele, trebuia să se consume, pentru a se putea așeza lucrurile, în sfârșit, pe un făgaș normal.

Cam de atunci însă, de 25 de ani, noi, toți românii, bine- și răuvoitori laolaltă, ne cam tot învârtim „în jurul cozii” și dovedim prin asta că, de fapt, nici nu prea ne pricepem cum se poate lua „taurul de coarne”!

Avem, între timp, așa numiți „capitaliști”, avem și o masă de salariați care s-a dezobișnuit să presteze doar „la stat” (unde se confundă dusul la serviciu cu munca) și mai suntem, tot între timp, și membri în Comunitatea europeană…

Și totuși, la noi regresul este încă vertiginos, în absolut niciun domeniu nefiind înregistrat vreun succes!

Cauza?! Foarte simplu! O identifică analista Aliz Kosza (alizkosza.ro), care titrează foarte clar: „ANTREPRENORII AU NEVOIE DE PROFESORI CA ORICE ALȚI PROFESIONIȘTI„!

Cum să se realizeze așa ceva, pentru optimizarea funcționalității oricărei întreprinderi, ne prezintă în lucrările sale despre Antreprenori și Intraprenori (salariați) expertul economic german Ștefan Merath, ale cărui idei ar trebui preluate de urgență.

Și ar mai exista o posibilitate, pentru un reviriment accelerat și dacă tot se vorbește atât despre Fondurile Europene, dar cu rezultate încă foarte firave. Organizarea mai multor întruniri, fără participare guvernamentală și a niciunei alte oficialități a Statului, între potențiali antreprenori gata pregătiți, reprezentanți ai Băncilor și, obligatoriu, responsabilii comunitari ai Fondurilor Europene. În virtutea conceptului european de descentralizare, ar putea fi obținut cu mult mai mult succes sprijinul financiar, fără a se mai parcurge hățișul ministerial (sugativă de șpăgi) și fără a se mai produce împotmoliri (multe provocate) într-o birocrație destul de pervers concepută.

Pentru un asemenea program este nevoie, desigur, și de un oarecare efort. Până acum, a reacționat pozitiv la această idee domnul Mircea Barna, energicul animator al inițiativei ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ.

Cum istețime se găsește din belșug la compatrioții mei, sunt convins că se vor mai găsi și alții care, împreună cu dl Barna, să demareze ceea ce până acum a stagnat.

Va fi garanția succesului !

Mă întreb…

Da, da! Mă întreb, cred, pentru a milioana oară, în cele aproape două decenii de când trăiesc din nou în țara mea, care să fie cauza pentru care compatrioții mei dovedesc atâta indiferență, dezinteres pentru inițiative și cauze care i-ar ajuta să parcurgă pașii evolutivi mult mai ușor, spre un „liman” pe care, altfel, îl revendică asiduu?!

Ori de câte ori apare o propunere, românii nu prea se sinchisesc și își urmează imperturbabil drumul extrem de sinuos spre nici ei nu știu unde! Nici măcar nu-și stimulează curiozitatea și nici nu încearcă vreo soluție care să-i scoată din marasmul pe care tot ei îl reclamă!

Am semnalat deja de mai multe ori aici, pe Facebook, inițiativa ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ, concomitent cu site-urile (paginile) iprm și neuronkid. O inițiativă care poate conduce la promovarea și consolidarea principiilor imperios necesare societății românești: calitate, etică, transparență, ordine și disciplină.

Ei bine, în afară de câteva „like”-uri de coplezență, nimeni nu a activat până acum propunerile cuprinse în respectivul program, de parcă lucrurile românești ar trebui rezolvate numai la persoana a III-a, după deja ruginitul „să se facă!”.

Și atunci?! Când și, mai ales, cum vor face compatrioții mei pașii obligatorii pentru împlinirea dezideratelor pe care, altfel, nu încetează să și le dorească?!

Mă întreb…

Răsare ROMÂNIA MODERNĂ !

Vă scriam, nu demult, despre inițiativa ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ. Pentru exemplificare, vă recomandam și site-urile (paginile – mai pe românește!) iprm.ro și neuronkid.ro. O primă rază de speranță, care pe mine m-a entuziasmat. Prin concept și, mai ales, prin perspective! În 10 ani, hai 15!, să fie deja „formatată” (tribut modernității!) generația care va avea, după noi, România pe mână…

Și va putea deveni, pentru copiii și nepoții noștri, acea Românie de care noi, deja încărunțiții, nu am mai avut timp și nici dibăcia să avem parte!

Începutul a fost făcut la Cluj, iar efectele sunt acolo evidente! Consultați paginile recomandate (site-urile – of! modernismul…) și vă veți convinge!

Am urmărit, jurnalist fiind, cele prezentate public și am aflat că lăudabila inițiativă a trecut deja și Carpații… Nu departe de București, în comuna Ghimpați, doi lideri spirituali locali au preluat conceptul și, sub egida LIGII CREȘTINE PENTRU ROMI (o altfel de organizație, decât acelea care au „înghițit” zeci de milioane de Euro pentru… „Simpozioane”!), se străduiesc, cu mult efort și sacrificii, să pună în practică ceea ce li s-a transmis prin ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ. Romii fiind deja o componentă demografică destul de consistentă a societății din țara noastră, iar grija pentru generația viitoare este obligatoriu să-i cuprindă și pe aceștia! Sunt vizați, în primul rând, copiii defavorizați social, deja foarte numeroși(!), dar cu nimic mai prejos intelectual decât aceia mai îndestulați(!), precum și aceia cu handicapuri ce ar putea fi ameliorate prin programele inițiate deja la Cluj. Sunt deja 100 de copii cuprinși în program, iar în București, în sectorul 2,  mai sunt pregătiți înca 100, de către aceiași inimoși creștini.

Scuze! Am omis până acum să vă menționez numele celor doi atât de devotați inițiatori, în Sudul României(!), a unui concept de autentică sorginte europeană. Îi găsiți, la orice oră, în comuna Ghimpați:

MARIN MOISE

COSTEL IOAN (0772-145 864)

Aprofundarea procesului de inițiere a unei viitoare ROMÂNII MODERNE mi-a adus la cunoștință și primii susținători ai proiectului, pe care doresc sa-i evidențiez în mod special:

ANCADA (www.caminulnostru.ro), EUROMA, QET, NICKELIAS.

Efortul acestora, pentru a cuprinde întreaga Românie, este, desigur, insuficient. Cei care aveți, ca și mine, însuflețirea necesară pentru o ROMÂNIE MODERNĂ și dispuneți, altfel decât mine(!), de resurse suficiente sprijiniți ceea ce eu vă garantez că merită sprijinit! În plus, veți putea beneficia gratuit și de o consiliere managerială și intraprenorială la cele mai moderne standarde, ceea ce nu este de colea! Nu?!

De ce greșește Lucian Mândruță

Aflat într-o călătorie spre Vestul european, destul de cunoscutul jurnalist și om de televiziune, Lucian Mândruță, epatat de perfecțiunismul din ce în ce mai pregnant, pe măsură ce parcurgea calea spre Apus, dincolo de fruntariile României, face o afirmație stupefiantă, prin care s-ar justifica evidentele diferențe între condițiile din țările aflate la vest de țara noastră și acelea de la noi, de acasă. Domnia sa susține, nici mai mult, nici mai puțin, că occidentalii „sunt altfel biologic”, în comparație cu noi, românii, iar „hârtia aruncată pe jos” ar fi efectul unui defect genetic al neaoșilor noștri compatrioți. Dezolant!

Dacă s-ar mai fi gândit o țâră, dl Mândruță și-ar fi exprimat cu siguranță altfel admirația pentru cele văzute și, poate, ar fi identificat mai exact cauzele care au condus la evidentele discrepanțe între societățile occidentale și deja destul de degradata societatea românească.

Domnia sa nu a ținut seama că, de destul de multă vreme, peste două decenii, mulți români, milioane între timp, își aduc o covârșitoare contribuție tocmai la ceea ce i-a trezit teleastului entuziasmul și l-a determinat la nepotrivita comparație, aruncând asupra compatrioților săi o anatemă nemeritată. Străzile occidentale sunt curățate lună de multe mii de români; vitrinele strălucesc datorită nenumăraților compatrioți de-ai noștri, care le lustruiesc zilnic; fațadele clădirilor sunt impecabil vopsite de alte mii de zugravi români; multe dintre edificiile futuristice, care de care mai simandicoase și care îți țin ochii ațintiți minute-n șir, au fost proiectate și construite de o sumedenie de arhitecți și ingineri români, împreună cu meseriași de primă mână, originari tot de pe plaiurile mioritice; Sănătatea publică și aproape perfectul sistem medical din vestul continentului sunt asigurate și de foarte numeroșii medici români și masivul personal auxiliar, provenit tot din România; sofisticatele sisteme informaționale, care susțin confortul diurn al occidentalilor, au fost elaborate și cu excepționala contribuție a miilor de programatori români; automobilele admirate de dl Mândruță au multe componente înșurubate de destoinicii muncitori din România etc. etc. etc.

Domnul Lucian Mândruță, așadar, greșește profund când îi jignește pe români, chiar dacă nu poate fi contrazis în ceea ce privește diferența crasă dintre societățile occidentale și cea românească!

Domnia sa nu sesizează că, la noi, SISTEMUL este defect, iar baza educativă este mai mult decât deplorabilă. De vină sunt decidenții și în nici un caz poporul român!

Mijesc speranțe însă! Se găsesc oameni care au identificat exact „diagnosticul” suferințelor noastre și inițiază programe foarte încurajatoare.

Am semnalat zilele trecute programul ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ și nu preget să vă recomand adresele iprm.ro și neuronkid.ro! Aflați acolo care este „terapia”…

România nu este definitiv pierdută!

CÂND ÎNCERCI…

După ce ai încercat să mănânci cu lingurița, să mergi pe picioarele tale, să percepi lumea înconjurătoare, să înveti carte și apoi o meserie, întotdeauna cu ajutorul altora(!), ajungi la momentul când trebuie să încerci singur:

– să pășești în viața independentă. Mult mai multe poticneli decât reușite!

– să-ți drămuiești bănuții de la primul, de la al doilea, de la al treilea job. Mai întotdeauna, rămâi datornic!

– să cucerești o femeie sau, după caz, un bărbat. Doamne, câte dezamăgiri și chiar gânduri de sinucidere!

– să răzbați într-o societate căreia i-ai da totul, chiar dacă ea nu-ți oferă mai nimic. Și de câte ori te simți, te vezi un marginalizat!

– să convingi că ai idei, că poți. Dar ceilalți te consideră de la început un inutil!

– să mergi drept și cu demnitate. Până la urmă, nu mai reziști și grijile te înconvoaie!

– să arăți lumii că exiști. Ești însă considerat un mort încă de când te-ai născut!

Da, da! Blestemul de a fi tânăr…

Și câți vă mai invidiază, copii! Pentru că au uitat…