După neașteptatul „schwung” din 1989, societatea românească și-a continuat trecerea prin istorie în virtutea inerției, păstrând multe dintre metehnele împotriva cărora doar o minoritate se răzvrătise, ceilalți acceptând, de uimire, dar și din oportunism, lozincile noilor vremi…
Oameni vechi și-au păstrat pozițiile și și-au preschimbat doar legitimațiile; proceduri anacronice, dar deja împământenite, au continuat să fie aplicate (multe chiar și până astăzi!), indiferent de normele înnoitoare; instrucția s-a continuat după vechile tipare (degeaba și manualele alternative!); fuga de răspundere a fiecăruia a rămas să fie arătată tot cu degetul arătător în sus („Ce să-i faci?! Șefii!”); mulți confundă încă dusul la „servici” cu munca în sine; indiferența față de bunul comun a continuat imperturbabil („furi de la Stat, furi de la nimeni!”); un sfert de veac parcă ar fi fost doar o secundă și multe dintre cele ce ar fi trebuit înlăturate au rămas neclintite…
Inerția nu salvează România!
Și astfel, pe lângă pierderea de vreme, s-a ajuns, vai, și la pierderea unei întregi generații, după cum foarte corect sesizează sociologul clujean Vasile Dîncu, în lucrarea sa GENERAȚIA PIERDUTĂ. Domnia sa împarte românii în trei generații (X – peste 35 de ani; Y – 18-35 de ani; Z – 5-18 ani), considerând-o, pe bună dreptate, pe cea dintâi deja pierdută pentru realizarea imperios necesarului imbold evolutiv. Este generația care, pentru a supraviețui, s-a adaptat și și-a însușit deja Anormalitatea românească, un mod de viață defectuos, imposibil însă de a mai fi modificat, în cadrul respectivei generații.
Șansele ieșirii din această blestemată inerție se întrevăd, așadar, în cadrul generației Y și, mai ales, în cea Z. Acestea sunt generațiile încă neatinse de zgura trecutului, iar în cea din urmă se regăsesc perspectivele României de peste 10-15-20-25 de ani.
Pentru această categorie am regăsit o excepțională preocupare în cadrul inițiativei ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ (iprm.ro), al cărei program–pilot funcționează deja cu succes la Cluj–Napoca. Animată de inimosul domn Mircea Barna (vă recomand să-i faceți o „vizită” pe Facebook!), programul se adresează concentrat generației Z, dar îi include și pe cei din generația X. Foarte oportună, inițiativa ar trebui preluată plenar și ar exista mari șanse de a se ieși în câțiva ani din păguboasa inerție românească!
Generația X ar fi, de asemenea, oportun dacă și-ar identifica deficiențele și și-ar însuși, înlesnind următoarelor generații calea spre Normalitate, câteva repere din studiile pe care le-am identificat de curând și pe care mă grăbesc să vi le semnalez:
Începutul ar trebui făcut prin consultarea lucrării lui Aliz Kosza (alizkosza.ro), prin care sunt aduse argumentele pentru care prima urgență a societății ar fi pregătirea antreprenorilor de a deveni autentici antreprenori. Am mai spus-o și eu: singur portofelul sau contul opulent garnisit nu susține calitatea de Antreprenor! A fi antreprenor este o meserie care, la fel ca oricare alta, trebuie și ea învățată!
Formula succesului este simplă: HOTĂRÂRE + MOBILIZARE + TIMP, iar americanul Larry Farrel ne subliniază cu claritate că „ANTREPRENORIATUL este cel mai grozav model economic inventat vreodată!”.
Germanul Ștefan Merath este și mai clar în ceea ce s-ar impune pentru prosperitatea unei societăți: a) Mărirea numărului de antreprenori și intraprenori (salariații cointeresați); b) Eficientizarea tuturor organizațiilor prezente în societate; c) Legi care să susțină primele două deziderate.
Și pentru că a venit vorba de Germania, să amintim că, pentru ieșirea din recenta criză economică, nu au fost suplimentate bugetele de ajutor social, ci a fost aplicat programul ICH AG, adică șomerul care a dorit să deschidă o firmă a fost sprijinit atât teoretic (vezi reperele de mai sus!), cât și financiar!
În concluzie, antidotul inerției este compus din următoarele „ingrediente”: CALITATE; ETICĂ; TRANSPARENȚĂ; EFICIENȚĂ; ANTREPRENORIAT; INTRAPRENORIAT; COMPETITIVITATE.
Succes, România! Poți!
Doru Braia 