Și a mai trecut o Revoluție…

Întotdeauna, mulțimile se învolburează din te miri ce. În 1989, atitudinea unui oarecare pastor și a câtorva enoriași față de rigiditatea unui regim tâmpit… În 1996, după stupida interdicție dată MS Regelui Mihai, cu un an înainte, de a participa la funeraliile Seniorului Corneliu Coposu… În 2004, după ce unul dintre candidații la Președinție a încântat poporul cu „blestemul” de a avea de ales, din nou, doar între doi comuniști… În 2014, piedicile puse Diasporei, principalul și cel mai important finanțator al Economiei românești, de a participa electoral la scrutinul pentru Prezidențiale…

Toate aceste momente au fost declarate Revoluții… În fel și chip.

Acum, nenorocirea dintr-un club, soldată cu moartea și teribila suferință a mai multor tineri inocenți, a declanșat iarăși „fierbințeala” populară, asemănată și aceasta cu o… Revoluție. Mulțimi adunate prin piețe; chiar și demisia unui guvern; revendicări de diversitatea unui iarmaroc; dezbateri televizate interminabile; îmbăierea Președintelui în „mulțime” (90% sepepiști, 10% rătăciți printre cordoanele „strategice”); huiduieli și lozinzi mai răsunătoare decât „Hăulita de la Gorj”…

Înca o dată, Revoluție !…

În doar câteva zile, s-a fâsâit… Prin piețe au mai rămas doar înfuriații deja tradiționali (Doamne, cât de ridicoli mai pot fi !), revendicările la un moment dat urlate au fost instantaneu uitate, „crâncena” obidă, odată strigată, a dispărut ca o răceală, lucrurile se reașează cum „s-a stabilit”…

Adică, așa cum vor fi dorit… „băieții” !

Cei cu „ochi albaștri”…