În primele săptămâni după 1989, când românii mei își doreau cu ardoare TOT, dar nici unul nu se întreba cât costă TOTUL, încercam să-i lămuresc în termenii pe care și-i însușiseră până atunci că nu există nicăieri în lume Libertatea deplină, diferența constă doar în calificarea „exploatatorilor„! Adică, nu oricine ar avea teșchereaua plină cu bani (nici nu mai întrebăm cum au fost obținuți!) se va putea numi automat capitalist!
Doream astfel să insuflu compatrioților mei realismul lumii normale, dar am făcut încă de atunci constatarea că demersul meu venea totuși prea devreme. Iureșul revendicărilor revoluționare, haotice unele, dar și foarte perverse altele, trebuia să se consume, pentru a se putea așeza lucrurile, în sfârșit, pe un făgaș normal.
Cam de atunci însă, de 25 de ani, noi, toți românii, bine- și răuvoitori laolaltă, ne cam tot învârtim „în jurul cozii” și dovedim prin asta că, de fapt, nici nu prea ne pricepem cum se poate lua „taurul de coarne”!
Avem, între timp, așa numiți „capitaliști”, avem și o masă de salariați care s-a dezobișnuit să presteze doar „la stat” (unde se confundă dusul la serviciu cu munca) și mai suntem, tot între timp, și membri în Comunitatea europeană…
Și totuși, la noi regresul este încă vertiginos, în absolut niciun domeniu nefiind înregistrat vreun succes!
Cauza?! Foarte simplu! O identifică analista Aliz Kosza (alizkosza.ro), care titrează foarte clar: „ANTREPRENORII AU NEVOIE DE PROFESORI CA ORICE ALȚI PROFESIONIȘTI„!
Cum să se realizeze așa ceva, pentru optimizarea funcționalității oricărei întreprinderi, ne prezintă în lucrările sale despre Antreprenori și Intraprenori (salariați) expertul economic german Ștefan Merath, ale cărui idei ar trebui preluate de urgență.
Și ar mai exista o posibilitate, pentru un reviriment accelerat și dacă tot se vorbește atât despre Fondurile Europene, dar cu rezultate încă foarte firave. Organizarea mai multor întruniri, fără participare guvernamentală și a niciunei alte oficialități a Statului, între potențiali antreprenori gata pregătiți, reprezentanți ai Băncilor și, obligatoriu, responsabilii comunitari ai Fondurilor Europene. În virtutea conceptului european de descentralizare, ar putea fi obținut cu mult mai mult succes sprijinul financiar, fără a se mai parcurge hățișul ministerial (sugativă de șpăgi) și fără a se mai produce împotmoliri (multe provocate) într-o birocrație destul de pervers concepută.
Pentru un asemenea program este nevoie, desigur, și de un oarecare efort. Până acum, a reacționat pozitiv la această idee domnul Mircea Barna, energicul animator al inițiativei ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ.
Cum istețime se găsește din belșug la compatrioții mei, sunt convins că se vor mai găsi și alții care, împreună cu dl Barna, să demareze ceea ce până acum a stagnat.
Va fi garanția succesului !
Doru Braia 