INIȚIATIVA PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ

Scriam zilele trecute, cu entuziasm, despre SPERANȚA pe care mi-a reaprins-o excepționala inițiativă de a se forma de acum baza unei Românii Moderne viitoare, începând de la cele mai tinere vlăstare. Am consultat cu atenție paginile de NET aferente – iprm.ro și neuronkid.ro – și mi-am dat seama că este un concept cât se poate de solid, cu foarte mari șanse de reușită.

M-am bucurat de multele mesaje, după prima postare, care îmi cereau mai multe amănunte și cum ar putea intra în legătură cu inițiatorii. M-am interesat și am aflat o primă persoană de contact:

ADRIAN COSMA      Telefon: 0728-307 900

E-mail:  cosma.adrian@ancada.com

Am mai aflat că programele acestei inițiative sunt focusate și spre emanciparea copiilor defavorizați, social sau cu diferite handicapuri, dar, ceea ce mi se pare și mai interesant, și prin cooptarea adulților – părinți, bunici – la realizarea unei comuniuni sociale temeinice.

Mai este ceva foarte interesant: dacă există firme ai căror salariați au copii și doresc să-i includă pe aceștia în programul „România Modernă”, pot beneficia gratuit, timp de un an, de consultanță amplă managerială, după toate standardele europene!

Am toată convingerea că numai prin asemenea inițiative se va putea ajunge la momentul când nu numai românii vor ajunge în Europa, ci și Europa va ajunge în… România!

S P E R A N Ț A…

„Răsfoiesc” zilnic zeci, poate sute de pagini pe NET, preponderent cele în limba română. Din mai toate acestea răzbat destul de multă tristețe, pesimism, lipsa unui orizont existențial temeinic conturat, un parcurs al vieții simplu, dar și lipsit de eficacitate, într-un cuvânt pagini demne de un popor nefericit…

Răspunsul la „de ce?!” a fost căutat și chiar exprimat de nenumărate ori. Înseamnă că oamenii (exclud excepțiile, există și acestea!) conștientizează în bună măsură starea în care se află, dar mai de nicăieri nu apare imboldul ferm de a schimba ceva…

Parcurg texte, altfel bine scrise, privesc imagini postate cam fără noimă (sau, poate, mă înșel), comentarii de tot felul și tot aștept să răsară de undeva SPERANȚA…

Vă veți întreba, probabil, ce m-a determinat totuși să vă agasez (și) cu această postare?

Păi, dragii mei, tocmai bucuria de a fi găsit, în sfârșit, un capăt de speranță!

Cineva, prieten pe FB, pe numele său MIRCEA BARNA (citiți-i neapărat postările despre ceea ce pe mine m-a entuziasmat de-a dreptul!), m-a făcut atent asupra unei inițiative demne de toată isprava, prin care ar fi foarte posibil să înceapă revirimentul unei societăți mult prea repede blazate…

Domnia sa, pentru a mă mobiliza și pe mine (ceea ce, iată, încerc și eu cu Voi, prietenii mei), mi-a mai recomandat să consult prezentările INIȚIATIVEI PENTRU O ROMÂNIE MODERNĂ (iprm.ro) și activitățile expuse și pe Facebook, sub numele NEURONKID.RO.

Inițiativa a demarat cu deplin succes la Cluj-Napoca și ar fi mai mult decât de bun augur dacă și prin alte părți ale României o asemenea acțiune ar fi preluată!

Pentru că, într-adevăr, speranța unei Românii Moderne, conforme unei normalități europene, nu se mai poate regăsi decât în devenirea celor mai mici dintre noi, copiii! Noi, ceilalți, din varii motive, suntem deja mult prea pervertiți! În rău…

Vă expun și eu mai jos câteva imagini ce mi-au reaprins speranța pe care o credeam deja pierdută…

SĂ „ÎNCEPEM”!

„ÎNCEPEM” CE ?!

Avem vreo câteva sute de politicieni ceva mai profilați (pe ceilalți, de prin tot felul de consilii locale, nu-i mai pun la socoteală). Absolut toți ne propun, de 25 de ani, un NOU ÎNCEPUT…

Îi ascult și aștept încă să ne spună concret, ce să începem?!

Până acum, toți, dar chiar TOȚI, rămân doar la îndemn, câștigă voturi pe seama acestuia, și uită să ne mai îndrume spre acel mirific ÎNCEPUT…

Și iată cum, de un sfert de veac, tot începem și tot începem, la îndemnul lor, și constatăm că după atâția ani am rămas, de fapt, niște deja tradiționializați… începători!

Și când începem?!…

Despre exilul anti-comunist romanesc

Din Istoria Românilor este omis, poate și cu intenție, un segment important al istoriei recente, acela al atitudinii și al acțiunilor Exilului anti-comunist românesc.

Cunoașterea lui ar explica în bună măsură fluctuantele poziții occidentale față de România comunistă, dar ar evidenția și activitatea multor mii de refugiați politici români, care s-au angajat în lupta cu regimul dictatorial din țara noastră.

Marți, 7 Aprilie, de la ora 18:30, la sediul „Fundatiei Dan Cristian Popescu” din Șos. Iancului Nr. 110, unul dintre exilații exponențiali, dl. DORU BRAIA, ne va relata despre experiențele domniei sale în Exil și va evoca figurile marcante ale acestuia, oameni care au militat necontenit pentru compatrioții rămași în țară, sub regimul de teroare comunist.

HAI CU PAȘTELE !

Deja remarc, precum în fiecare an, preocuparea compatrioților mei, preponderent, pentru ritualul gastronomic al Sfintei Sărbători, decât pentru semnificația spirituală a PAȘTILOR…

Oare când vor deveni și românii creștini autentici și nu doar niște ritualiști determinați doar de profanul „așa se face”?!

Numai prezența în Noaptea Învierii la Biserică, mai mult pentru taclale cu vecinii, și pentru a duce o lumânare aprinsă până acasă (chiar și cu mașina!), că așa i-au văzut pe părinți, nu înseamnă nicidecum că oamenii ar fi înțeles pe deplin Mântuirea!

Voi, cei care vă faceți chiar ostentativ Semnul Crucii, când treceți pe lângă o Biserică, să nu credeți că doar gestica ar fi suficientă!

Și nici sacrificarea mieilor (obicei păgân!) nu vă aduce vreo Binecuvântare!

Doamne, iartă-ne, pentru cât suntem de indolenți (mă includ și pe mine), și mai dă-ne puțin răgaz, până când ne vom dezbăra de fățărnicie și, în sfârșit, vom redeveni Oastea Ta!

Până atunci, ca la orice sărbătoare, se va mai striga o vreme, pregătiți (doar) de chef,

HAI CU PAȘTELE !

Suntem niște păcătoși…

Malițiozitatea retoricii (semi)oficiale rusești…

Malițiozitatea retoricii (semi)oficiale rusești nu prevestește nimic bun!

Avertismentele lansate către România seamănă izbitor cu schimburile de mesaje dinaintea celui de AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL…

Nu vreau să ațâț o oarecare stare de panică, dar nici nu pot trece impasibil pe lângă stări de lucruri destul de neguroase!

Se impune o consolidare a opțiunii clare românești și o pregătire temeinică pentru orice pericol!

Nu doar forța altora ne va putea feri de primejdie!

Ar trebui ca și noi să fim în stare să ne apărăm glia!

Vremurile s-au schimbat radical în sfertul de veac scurs de la îngenunchierea „Ursului” în 1989…

A fost îngenunchiat, dar n-a murit!…

FLORIILE LA VATICAN…

Este Ziua de care îmi amintesc în fiecare an…

Era în 1988. Ziua Floriilor, în ritul catolic.

Papa Ioan Paul al II-lea a acordat câteva audiențe private și am avut fericirea să mă aflu printre aceia primiți.

Sanctitatea Sa provenea dintr-o țară aflată și aceea sub stăpânire comunistă și mi-a înțeles imediat rugăciunile pentru România…

M-a binecuvântat și mi-a spus: „ȘTIU ȘI ÎNȚELEG CEEA CE SPUI. AI SĂ VEZI, NU MAI ESTE MULT ȘI NE VOM RUGA ÎMPREUNĂ LA BUCUREȘTI…”.

Am crezut că mă îmbărbătează doar…

După 11 ani, în 1999, am trăit sublimul moment al Rugăciunii de la București !

EXISTĂ DUMNEZEU !

AMĂGIREA

Printre însușirile oamenilor mai este una: AMĂGIREA !

La fel ca pe toate celelalte, și pe aceasta ne-a dat-o, cu siguranță, tot Dumnezeu…

Amăgirea fiind poarta spre ireal, în rezonanță doar cu imaginația noastră și spulberat la prima tangență cu realul…

M-am tot gândit, de ce ne lasă oare EL să ne tot amăgim?!

Probabil, pentru că aceasta poate fi o formă de admonestare pentru păcatele noastre…

Să incercăm să nu mai păcătuim!

Oare nu cumva, dacă noi credem că am reuși, ar fi tot o AMĂGIRE ?!

DEZINFORMARE

„Miron Cozma își deschide televiziune cu Lazarus, Ohanesian şi un fost turnător al Securităţii”

Constat cu stupoare că sunt menționat la „achiziții” fără să fi vorbit cineva cu mine! În privința „a fost turnător”, CNSAS a demontat încă din 2007 diversiunea, prin Decizia nr. 1327/17.04.2007: „domnul Braia Doru Constantin NU A FOST AGENT/COLABORATOR AL POLIȚIEI POLITICE COMUNISTE”.

Poate îi transmite cineva și dlui. Miron Cozma.

A DOUA SUFERINȚĂ

Cândva, pierdut printre anii care au trecut, am avut un moment al revelației, umbrită însă simultan de deznădejde…

Pe de-o parte, sesizam entuziast scuturarea Neamului meu de toată zgura trecutului, iar pe de altă parte, încărcarea intensivă cu imoralitate, cu relele lumii dezlănțuite (se numește „Libertate”?!), cu subteranele unei gândiri ascunse în spatele rigorilor bunului simț…

În acel moment, am coștientizat că vom scăpa de o suferință, dar ne repezim ca berbecii într-alta.

Acum ne aflăm din plin în cea de-a doua suferință!

Soluția de a scăpa de ea?!

Aproape utopică!

Pentru că ar trebui să ne eliberăm dintr-o dictatură ce pare indestructibilă, comparativ cu oricare alta, și care deja ne strivește pe toți:

DICTATURA PORTOFELULUI !