Buba spartă…

Trebuie să recunosc, oricât aș fi dorit, că nu am mai îndrăznit să semnalez și eu tragismul apusului unui Rege, căruia i-am dat infinit mai puțin noi, românii, decât ne-a dăruit El, prin abnegația dovedită pentru Neamul românesc…

Și-au învins sufletele și au reușit doi colegi de breaslă, jurnaliști de marcă, Roxana Iordache și Marius Ghilezan!

În primul rând, le mulțumesc!

Au spart „buba”…

Pentru că au dezvăluit lumii mecanismul perfid prin care un REGE, vai, a fost transformat într-o simplă marionetă, la cheremul imposturii de sorginte cât se poate de obscură!

Până acum, am resimțit mila…

Demersul prietenilor mei mi-a reaprins însă revolta și nu voi prididi nici eu să condamn ceea ce găsesc a fi cel mai abject act căruia i-a căzut victimă MONARHUL nostru, peste odioșenia comisă cândva de un Gheorghiu-Dej și un Petru Groza!

Se folosesc de EL niște nemernici și așa ceva nu se poate trece cu vederea!

S-a spart acum o „bubă”…

Depinde numai de noi, monarhiștii, să o cicratizăm!

Anunțuri

Mănunchiul de vise

După miraculosul Decembrie 1989, vinovățiile și răutățile românești s-au regrupat urgent și, fulgerător, au reocupat pozițiile superioare ale societății…

Inocența, Morala și Credința curată, neostentativă, au rămas în stradă și, astfel, s-a mai vorbit o vreme despre „Piața Universității” din București sau „Zona Liberă de Neocomunism” de prin orașele țării…

Unii, cei din cabinetele capitonate, dar susținuți de milioane de români(!), aveau o singură năzuință, după cum s-a dovedit destul de repede: să transforme România într-o simplă Sursă, din care să se înfrupte după pofta inimii.

Ceilalți, câteva zeci, poate sute de mii, cu drapele găurite și pancarte jerpelite la o mulțime de mitinguri, aveau tot atâtea vise, câți reușeau să se întrunească, uneori mulți, alteori puțini, pe la câte o intersecție de bulevarde…

Își striga, își scanda fiecare visul său și iată cum, la un moment dat, s-a închegat totuși un mănunchi de vise !

A fost denumit, exact acum 25 de ani, ALIANȚA CIVICĂ

Și, culmea, după șase ani de existență, câteva dintre sutele de mii de vise au devenit chiar realitate !

Cu o durată efemeră…

Până când un Președinte, provenit chiar dintre vise, a rebotezat ALIANȚA și i-a spus „Clubul frustraților„…

Aducerile aminte se îngemănează cu multe amărăciuni, dar resimt bucuria că am purtat două ecusoane:

GOLAN”  și  „FRUSTRAT”

Și nu ar fi fost posibil fără ALIANȚA CIVICĂ !

Le mulțumesc tuturor aliaților și pentru că, la un moment dat, am reușit, dintr-un mănunchi de vise, să visăm toți la fel !

Când ne-am trezit, n-am mai visat niciunul…

Și a mai trecut o Revoluție…

Întotdeauna, mulțimile se învolburează din te miri ce. În 1989, atitudinea unui oarecare pastor și a câtorva enoriași față de rigiditatea unui regim tâmpit… În 1996, după stupida interdicție dată MS Regelui Mihai, cu un an înainte, de a participa la funeraliile Seniorului Corneliu Coposu… În 2004, după ce unul dintre candidații la Președinție a încântat poporul cu „blestemul” de a avea de ales, din nou, doar între doi comuniști… În 2014, piedicile puse Diasporei, principalul și cel mai important finanțator al Economiei românești, de a participa electoral la scrutinul pentru Prezidențiale…

Toate aceste momente au fost declarate Revoluții… În fel și chip.

Acum, nenorocirea dintr-un club, soldată cu moartea și teribila suferință a mai multor tineri inocenți, a declanșat iarăși „fierbințeala” populară, asemănată și aceasta cu o… Revoluție. Mulțimi adunate prin piețe; chiar și demisia unui guvern; revendicări de diversitatea unui iarmaroc; dezbateri televizate interminabile; îmbăierea Președintelui în „mulțime” (90% sepepiști, 10% rătăciți printre cordoanele „strategice”); huiduieli și lozinzi mai răsunătoare decât „Hăulita de la Gorj”…

Înca o dată, Revoluție !…

În doar câteva zile, s-a fâsâit… Prin piețe au mai rămas doar înfuriații deja tradiționali (Doamne, cât de ridicoli mai pot fi !), revendicările la un moment dat urlate au fost instantaneu uitate, „crâncena” obidă, odată strigată, a dispărut ca o răceală, lucrurile se reașează cum „s-a stabilit”…

Adică, așa cum vor fi dorit… „băieții” !

Cei cu „ochi albaștri”…

Roata deja inventată…

În virtutea profesiunii mele, am avut ocazia să cunosc numeroși compatrioți animați de tot felul de idei, care mai de care mai originale, mai fistichii și chiar generatoare de inițiative dintre cele mai curajoase, dar și îndeajuns de riscante. Mulți au capotat și acum înjură de mama focului „sistemul”…

Acesta, „sistemul”, deși cosmetizat, ca să ia ochii Comisiei europene, a fost însăilat după mult prea multe și vechi tipare, pentru că oamenii, cu intenții dintre cele mai diverse, au rămas încă ancorați în mentalitatea dirijistă, a soluțiilor indicate, chiar impuse „de sus în jos”, în locul inițiativelor calificate, pornite „de jos în sus”.

O speranță se întrezărea la apariția în spațiul mioritic a firmelor multinaționale, pe care le credeam deja pliate pe „calapoade” împământenite în lumea normală, dar dezamăgirea a venit destul de repede. „Target”-ate pe profit consistent și imediat, coordonate autohton tot de oameni ai locului, multinaționalele s-au adaptat ele „sistemului”, în loc să fi implementat mult speratul și necesarul know-how.

Cu numeroase justificări, parcă se tot încearcă inventarea roții (ehei, mulți și-ar dori una pătrată, probabil!), când, de fapt, ea este deja inventată demult de alții! Și la aceia se învârte perfect! Ca unsă…

Primesc de la dl Mircea Barna, promotorul inițiativei ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ, următoarele:

„Pentru a putea înlocui pașnic actualul mod de organizare și funcționare a economiei românești cu unul nou, modern, bazat pe antreprenori/intraprenori și eficientizarea tuturor organizațiilor este nevoie de:

A. Încredere în sine, hotărâre, efort;

B. Know-how teoretico-practic, probat deja în societăți prospere.”

Domnia sa îmi mai atrage atenția asupra programelor QET și Nickelias, puse deja cu succes în practică. Contactul cu dl Barna (are cont și pe Facebook, sub numele domniei sale) îmi pare cât se poate de binevenit, având în vedere experiența dobândită deja la… inventarea roții!

Și pentru că orice asemenea demers trebuie să se afle și în atenția autorităților, iată ce ne anunță specialistul american Peter Drucker:

Japonia investește 8% din PIB în capacități industriale. Dublul acestui cuantum este investit în formele de învățământ profesional, în cadrul întreprinderilor. SUA investesc și mai mult, 20% dintr-un PIB considerabil mai mare, pentru permanenta perfecționare profesională, deoarece A CUNOAȘTE este cea mai valoroasă resursă și bogăție a unei societăți !

Roata, așadar, este deja inventată! Noi mai trebuie doar să învățăm s-o învârtim…

Antidotul inerției

După neașteptatul „schwung” din 1989, societatea românească și-a continuat trecerea prin istorie în virtutea inerției, păstrând multe dintre metehnele împotriva cărora doar o minoritate se răzvrătise, ceilalți acceptând, de uimire, dar și din oportunism, lozincile noilor vremi…

Oameni vechi și-au păstrat pozițiile și și-au preschimbat doar legitimațiile; proceduri anacronice, dar deja împământenite, au continuat să fie aplicate (multe chiar și până astăzi!), indiferent de normele înnoitoare; instrucția s-a continuat după vechile tipare (degeaba și manualele alternative!); fuga de răspundere a fiecăruia a rămas să fie arătată tot cu degetul arătător în sus („Ce să-i faci?! Șefii!”); mulți confundă încă dusul la „servici” cu munca în sine; indiferența față de bunul comun a continuat imperturbabil („furi de la Stat, furi de la nimeni!”); un sfert de veac parcă ar fi fost doar o secundă și multe dintre cele ce ar fi trebuit înlăturate au rămas neclintite…

Inerția nu salvează România!

Și astfel, pe lângă pierderea de vreme, s-a ajuns, vai, și la pierderea unei întregi generații, după cum foarte corect sesizează sociologul clujean Vasile Dîncu, în lucrarea sa GENERAȚIA PIERDUTĂ. Domnia sa împarte românii în trei generații (X – peste 35 de ani; Y – 18-35 de ani; Z – 5-18 ani), considerând-o, pe bună dreptate, pe cea dintâi deja pierdută pentru realizarea imperios necesarului imbold evolutiv. Este generația care, pentru a supraviețui, s-a adaptat și și-a însușit deja Anormalitatea românească, un mod de viață defectuos, imposibil însă de a mai fi modificat, în cadrul respectivei generații.

Șansele ieșirii din această blestemată inerție se întrevăd, așadar, în cadrul generației Y și, mai ales, în cea Z. Acestea sunt generațiile încă neatinse de zgura trecutului, iar în cea din urmă se regăsesc perspectivele României de peste 10-15-20-25 de ani.

Pentru această categorie am regăsit o excepțională preocupare în cadrul inițiativei ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ (iprm.ro), al cărei programpilot funcționează deja cu succes la ClujNapoca. Animată de inimosul domn Mircea Barna (vă recomand să-i faceți o „vizită” pe Facebook!), programul se adresează concentrat generației Z, dar îi include și pe cei din generația X. Foarte oportună, inițiativa ar trebui preluată plenar și ar exista mari șanse de a se ieși în câțiva ani din păguboasa inerție românească!

Generația X ar fi, de asemenea, oportun dacă și-ar identifica deficiențele și și-ar însuși, înlesnind următoarelor generații calea spre Normalitate, câteva repere din studiile pe care le-am identificat de curând și pe care mă grăbesc să vi le semnalez:

Începutul ar trebui făcut prin consultarea lucrării lui Aliz Kosza (alizkosza.ro), prin care sunt aduse argumentele pentru care prima urgență a societății ar fi pregătirea antreprenorilor de a deveni autentici antreprenori. Am mai spus-o și eu: singur portofelul sau contul opulent garnisit nu susține calitatea de Antreprenor! A fi antreprenor este o meserie care, la fel ca oricare alta, trebuie și ea învățată!

Formula succesului este simplă: HOTĂRÂRE + MOBILIZARE + TIMP, iar americanul Larry Farrel ne subliniază cu claritate că „ANTREPRENORIATUL este cel mai grozav model economic inventat vreodată!”.

Germanul Ștefan Merath este și mai clar în ceea ce s-ar impune pentru prosperitatea unei societăți: a) Mărirea numărului de antreprenori și intraprenori (salariații cointeresați); b) Eficientizarea tuturor organizațiilor prezente în societate; c) Legi care să susțină primele două deziderate.

Și pentru că a venit vorba de Germania, să amintim că, pentru ieșirea din recenta criză economică, nu au fost suplimentate bugetele de ajutor social, ci a fost aplicat programul ICH AG, adică șomerul care a dorit să deschidă o firmă a fost sprijinit atât teoretic (vezi reperele de mai sus!), cât și financiar!

În concluzie, antidotul inerției este compus din următoarele „ingrediente”: CALITATE; ETICĂ; TRANSPARENȚĂ; EFICIENȚĂ; ANTREPRENORIAT; INTRAPRENORIAT; COMPETITIVITATE.

Succes, România! Poți!

Din „jurul cozii”…

În primele săptămâni după 1989, când românii mei își doreau cu ardoare TOT, dar nici unul nu se întreba cât costă TOTUL, încercam să-i lămuresc în termenii pe care și-i însușiseră până atunci că nu există nicăieri în lume Libertatea deplină, diferența constă doar în calificareaexploatatorilor„! Adică, nu oricine ar avea teșchereaua plină cu bani (nici nu mai întrebăm cum au fost obținuți!) se va putea numi automat capitalist!

Doream astfel să insuflu compatrioților mei realismul lumii normale, dar am făcut încă de atunci constatarea că demersul meu venea totuși prea devreme. Iureșul revendicărilor revoluționare, haotice unele, dar și foarte perverse altele, trebuia să se consume, pentru a se putea așeza lucrurile, în sfârșit, pe un făgaș normal.

Cam de atunci însă, de 25 de ani, noi, toți românii, bine- și răuvoitori laolaltă, ne cam tot învârtim „în jurul cozii” și dovedim prin asta că, de fapt, nici nu prea ne pricepem cum se poate lua „taurul de coarne”!

Avem, între timp, așa numiți „capitaliști”, avem și o masă de salariați care s-a dezobișnuit să presteze doar „la stat” (unde se confundă dusul la serviciu cu munca) și mai suntem, tot între timp, și membri în Comunitatea europeană…

Și totuși, la noi regresul este încă vertiginos, în absolut niciun domeniu nefiind înregistrat vreun succes!

Cauza?! Foarte simplu! O identifică analista Aliz Kosza (alizkosza.ro), care titrează foarte clar: „ANTREPRENORII AU NEVOIE DE PROFESORI CA ORICE ALȚI PROFESIONIȘTI„!

Cum să se realizeze așa ceva, pentru optimizarea funcționalității oricărei întreprinderi, ne prezintă în lucrările sale despre Antreprenori și Intraprenori (salariați) expertul economic german Ștefan Merath, ale cărui idei ar trebui preluate de urgență.

Și ar mai exista o posibilitate, pentru un reviriment accelerat și dacă tot se vorbește atât despre Fondurile Europene, dar cu rezultate încă foarte firave. Organizarea mai multor întruniri, fără participare guvernamentală și a niciunei alte oficialități a Statului, între potențiali antreprenori gata pregătiți, reprezentanți ai Băncilor și, obligatoriu, responsabilii comunitari ai Fondurilor Europene. În virtutea conceptului european de descentralizare, ar putea fi obținut cu mult mai mult succes sprijinul financiar, fără a se mai parcurge hățișul ministerial (sugativă de șpăgi) și fără a se mai produce împotmoliri (multe provocate) într-o birocrație destul de pervers concepută.

Pentru un asemenea program este nevoie, desigur, și de un oarecare efort. Până acum, a reacționat pozitiv la această idee domnul Mircea Barna, energicul animator al inițiativei ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ.

Cum istețime se găsește din belșug la compatrioții mei, sunt convins că se vor mai găsi și alții care, împreună cu dl Barna, să demareze ceea ce până acum a stagnat.

Va fi garanția succesului !

Mă întreb…

Da, da! Mă întreb, cred, pentru a milioana oară, în cele aproape două decenii de când trăiesc din nou în țara mea, care să fie cauza pentru care compatrioții mei dovedesc atâta indiferență, dezinteres pentru inițiative și cauze care i-ar ajuta să parcurgă pașii evolutivi mult mai ușor, spre un „liman” pe care, altfel, îl revendică asiduu?!

Ori de câte ori apare o propunere, românii nu prea se sinchisesc și își urmează imperturbabil drumul extrem de sinuos spre nici ei nu știu unde! Nici măcar nu-și stimulează curiozitatea și nici nu încearcă vreo soluție care să-i scoată din marasmul pe care tot ei îl reclamă!

Am semnalat deja de mai multe ori aici, pe Facebook, inițiativa ÎMPREUNĂ PENTRU ROMÂNIA MODERNĂ, concomitent cu site-urile (paginile) iprm și neuronkid. O inițiativă care poate conduce la promovarea și consolidarea principiilor imperios necesare societății românești: calitate, etică, transparență, ordine și disciplină.

Ei bine, în afară de câteva „like”-uri de coplezență, nimeni nu a activat până acum propunerile cuprinse în respectivul program, de parcă lucrurile românești ar trebui rezolvate numai la persoana a III-a, după deja ruginitul „să se facă!”.

Și atunci?! Când și, mai ales, cum vor face compatrioții mei pașii obligatorii pentru împlinirea dezideratelor pe care, altfel, nu încetează să și le dorească?!

Mă întreb…